Mari sibieni

S-a născut la Sibiu la 19 februarie 1854, al cincilea copil al senatorului Karl Sigerus. De copil, a fost interesat de gospodăriile ţăranilor saşi şi români. În călătoriile pe care le făcea alături de tatăl său în satele din împrejurimile Sibiului (Caşolţ, Vurpăr, Daia, Hosman), Emil desena minunatele modele pe care le găsea pe perne şi cuverturi, precum şi ornamentele specifice de pe vasele de ceramică.
După absolvirea gimnaziului, s-a orientat spre meseria de librar, care era o tradiţie de familie. Emil Sigerus era nepotul lui Martin Hochmeister, tipograf de renume, care a scos în 1790 atât prima publicaţie din Transilvania (Siebenbürgische Vierteljahresschriften), cât şi prima publicaţie în limba maghiară din Transilvania (Erdély-Magyar Hir-Vivõ numită mai târziu Hiradó). După ce a lucrat o scurtă perioadă în tipografia “Ottmar Pfraundler”, Emil s-a îmbolnăvit şi a plecat la tratament în străinătate.
Între 1877-1880 a locuit la Ljubljana, în Slovenia. Aici l-a cunoscut pe directorul muzeului de artă populară dr. Deschmann, mare specialist şi colecţionar pasionat de obiecte de artă populară. Sub impresia acestor exponate, Emil Sigerus a hotărât ca la întoarcerea în ţară să înfiinţeze la Sibiu un muzeu de artă populară. Pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele de artă populară, Emil Sigerus a întreprins în 1880 o călătorie de studii la Viena, unde a vizitat muzee şi colecţii de artă.
Reîntors de la Viena, Sigerus a înfiinţat, în 1885, în Sibiu, Muzeul Carpatin (Karpatenmuseum), la baza căruia a stat colecţia proprie, de aproximativ 500 de obiecte, în special ulcioare, farfurii, vase de cositor şi textile. Muzeul a fost integrat în 1918 în Muzeul Brukenthal
A fost funcționar, apoi director al Societății de Asigurări Transilvania, membru fondator al Asociației Carpatine din Transilvania, co-fondator al Asociației Sebastian Hann al cărei director a fost din 1907 până în 1946, întemeietor al Muzeului Carpatin, redactor la „Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt". Colecțiile sale au stat la baza secției de etnografie a Muzeului Brukenthal deschisă în 1957. Ca rezultat al pasiunii sale pentru broderiile şi ţesăturile ţărăneşti, Emil Sigerus editează în 1906 mapa cu modele de broderii săseşti intitulată Siebenbürgisch-sächsische Leinenstickerei (Broderii pe pânză a şaşilor transilvăneni). În afara lucrării “Cronica orașului Sibiu 1100-1929" (1930), a mai scris: ‘Cronica sibiană a războiului’ (1917), ‘Din vechiul Sibiu’ (1922), ‘Despre oameni și timpuri’ (1937). A activat ca membru de onoare al Muzeului de Etnografie din Viena și al Institutului German pentru Relații cu Străinătatea din Stuttgart.
Când Emil Sigerus a împlinit 80 de ani, Muzeul de artă populară din Viena l-a numit membru de onoare.
S-a stins din viață în 25 martie 1947, la venerabila vârstă de 93 de ani.