Palatul Brukenthal din Piaţa Mare nr. 4 este edificiul cel mai reprezentativ al Sibiului. Această clădire se deosebeşte de marile palate construite în spaţii deschise, deoarece este limitat de existenţa parcelelor iniţiale. Palatul a fost construit pe locul a două case medievale. Una dintre acestea a aparţinut familiei Kloknern, moştenită de soţia guvernatorului, de la tatăl ei. Într-o a doua fază, Brukenthal a achiziţionat şi clădirea aflată spre nord, fosta proprietate a senatorului Offner.
Pentru construcţia palatului a fost adoptat un plan închis cu o curte interioară, organizarea spaţiilor realizându-se prin sublinierea primului etaj, unde se află amplasate, la faţadă, cele mai importante cinci încăperi (salonul, camerele de vizită, cabinetele) decorate cu tapet, elemente de tâmplărie artistică şi mobilate cu sobe de faianţă. Încăperile din flancuri sunt decorate cu elemente de inspiraţie orientală. Între 1786 şi 1788 se definitivează şi curtea a doua, rezervată unor spaţii gospodăreşti şi grajdului (supraetajat şi transformat în bibliotecă). O atenţie deosebită se acordă elementelor artistice, exterioare şi interioare, elementelor de pietrărie, lucrărilor de sculptură şi portalurilor (principal şi secundar, în curte). La realizarea acestui impunător edificiu şi-au dat concursul numeroşi meşteri de seamă dintre care îi amintim pe sculptorul clujean stabilit în Sibiu, Simon Hoffmeyer, pietrarul Anton Hertzum, meşterul constructor şi dulgher Franz Burger.
La nivelul parterului, ancadramentul de piatră al portalului este decorat cu elemente de plastică, dintre care remarcăm blazonul aurit al lui Samuel von Brukenthal, alături de alte elemente din repertoriul baroc, cum sunt urnele, rozetele, festoanele. Canaturile porţii, executate din lemn de stejar, sunt decorate în relief cu emblemele artelor, picturii şi muzicii (bufniţa, scutul Minervei cu chipul Meduzei Gorgona, paleta de pictor) şi al abundenţei (cornul cu fructe şi alte produse agricole). Portalul principal asigură accesul spre interiorul palatului, apoi spre curte. Aici se află un al doilea portal care respectă organizarea portalului principal.
La parter, în gangul porţii, în stânga, se află un ancadrament de uşă care provine de la casa Teutsch (str. Tipografilor nr. 4), fiind opera lui Thomas Lapicida, din anul 1552.
La primul etaj se află apartamentul proprietarului, de asemenea, apartamente pentru oaspeţi, iar cel de al doilea etaj este rezervat colecţiilor, precum şi bibliotecii, situate iniţial în aripa transversală. Sala de muzică a fost tapetată cu tapet floral oriental dintr-o fină pânză de in, iar încăperile situate de o parte şi alta, cu tapet de mătase de culoare roşie. Cabinetele din flancuri au tapiserii chinezeşti din hârtie cu motive orientale: păsări exotice, pomi şi tufe cu flori. Cu deosebit simţ artistic au fost realizate ancadramentele şi canaturile uşilor, tocurile şi obloanele ferestrelor decorate cu chenare, medalioane, baghete cu perle şi rozete. Printre cele mai valoroase elemente se numără supraportele în număr de douăsprezece, realizate din lemn de tei sculptat în relief şi aurit. Sursa de inspiraţie a opt din acestea sunt de asemenea, operele lui Ovidiu: în dormitorul din stânga se află patru scene din “Istoria lui Bacchus” (Metamorfoze), iar în dreapta alte patru scene, "Clytia transformată în floarea soarelui" (Metamorfoze), "Luna şi Endymion" (De arte), "Narcis transformat în floare" (Metamorfoze) şi "Poetul Arion salvat de delfin" (Faste).

Mai multe detalii legate de aceasta cladire gasiti AICI

UNDE SE AFLĂ:

ALBUM FOTO: